Multe persoane ar spune că economia țării noastre a evoluat cu pași grăbiți după decembrie 1989... Că am cunoscut o modificare treptată a calității spre un nivel superior, s-au dezvoltat teorii aplicabile specificului regiunii.
Să fie așa oare? E de ajuns să înveți câteva ”trucuri” ale negocierii pentru a crește cifra de afaceri ale companiilor, dar în același timp și satisfacția clienților? A trecut cu adevărat clientul în centrul atenției atunci când sunt gândite și dezvoltate serviciile/produsele?
Poate la un moment dat profesorii au reușit să mă convingă ca ar putea fi posibil, însă dacă intri în magazine, iei contact cu producători, furnizorii, afli că ”realitatea noastră” e departe de teoriile aplicate altor țări (mult) mai dezvoltate.
Ar trebui să nu încercăm să implementăm politicile și legile altor state, ci să dezvoltăm propriile noastre ”reguli”, convenții. Putem să ne inspirăm, dar nu să și copiem – căci nu suntem Franța, Anglia sau SUA numărul 2.
În primul rând ar trebui să descoperim cine sunt cu adevărat românii și de ce aparent se mulțumesc cu orice.
Dacă nu au aflat că mult nu înseamnă neapărat și bun, ieftin nu e mereu și rezonabil, atunci ar trebui ca unele companii să investească în educarea celor cărora se adresează și nu să profite de naivitatea lor. Este o investiție, însă dacă cineva se gândește la profit pe termen lung cu siguranță va avea și beneficii de pe urma acestor activități.
Cum? Inclusiv prin campanii de PR.
Implică mai multe costuri? Dar oare dacă se vor trezi unele companii că vor rămâne cu produsele pe raft, clienții vor opta pentru alte bunuri și nu vor mai trece pragul lor - pentru ”dincolo e mai iefitn” sau din cauză că nu prea au auzit de numele lor - va fi mai rentabil?
Sunt manageri care deja știu obiectivele pentru următoarele 3-6 luni. Dar pe cele pe termen lung (de 5 ani 
spre exemplu) le-au trecut în agendă? Cum să ajungi la o destinație, dacă nici măcar nu știi care e aceasta?
Să fie motto-ul lor: dacă nu știi unde vrei să ajungi, orice drum e bun? Să speram că nu!!!
„Oamenii nu sunt prizonieri ai destinului, ci mai degrabă prizonierii propriei minți” (Franklin D.Roosvelt).
Ținând cont de faptul că o companie este condusă și reprezentată de oameni... Oare unde ar trebui să se producă schimbarea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu